joi, 9 aprilie 2015

Dezamagire.

Cine esti tu? Cine e ea? Cine sunteti voi doi? De ce ati-i aparut in viata mea?
Cu ce scop? Am crezut in tine, am crezut ca esti diferit. Nu stiu cine esti, nu stiu  care e scopul tau, dar am avut incredere in tine. Am avut incredere ca esti diferit.
Am crezut ca toate sentimentele tale sunt adevarate. Am crezut ca tu chiar.... nu am cuvinte. Nu mai stiu ce sa cred...
Am avut incredere in tine...
Dezamagire, tristete, lacrimi, durere, frica.. stii ce sunt toate astea?

Inca mai scriu, acum scriu despre tine...tu ai ramas singurul...singurul in care am avut incredere... acum dispari si tu in ceata, si tu ma lasi singura intr-o lume nebuna?  Se pare ca da....  Am avut incredere in tine...

vineri, 6 iunie 2014

Învaţă-mă.


 Am făcut multe greşeli pe care nu vreau să le repet, nu cu el... El e diferit, e special. E diferit de celelalte persoane. E unic.

 Mi-e frică, că prin tot ce fac îl rănesc, prin fiecare gest îl fac să sufere.

 Învaţa-mă cum să zâmbesc.
 Învaţa-mă cum să plâng fără să mă vadă nimeni.
 Învaţa-mă să iubesc din nou.
 Învaţa-mă să te iubesc.

sâmbătă, 24 mai 2014

Unii, alţii.



 Unii zic că am o gândire matură, alţii imi zic că sunt încă un copil.
Unii îmi spun că mai am de crescut, alţii îmi zic să mai copilăresc.
Unii îmi zic să fiu puternică, alţii îmi demonstrează că nu am şanse.
Unii îmi spun că nu are rost, alţii îmi spun că sunt fraieră.
Unii mă trezesc la realitate, alţii îmi dau palmă după palmă.

Tu în ce categorie te înscrii? În "unii", în "alţii", în nici una, în ambele ?

vineri, 9 mai 2014

Simţi?


-Simţi?
-Ce?
-Ploaia..
-Da.
-Ba nu. Nu o simţi.Te prefaci..
-Ba nu..de ce crezi asta?
-Taci..
-...
-Auzi?
-Ce?
-Liniştea..
-Nu se aude nimic.
-Exact...
-...
-Nu se aude nimic din ce aş vrea să aud...nu auzi nimic din ce ai vrea să auzi...
-Ce ai vrea să auzi?
-Acum? nu ştiu.. poate că e prea târziu să mai aud ceva..
-De ce zici că e târziu?
-Nu a existat curajul necesar să se spună tot ce trebuia să se spună la momentul potrivit..

joi, 8 mai 2014

I will miss you bro...

A mai rămas cel puţin o săptămână până va pleca. Cine? El. Acea persoană care ştie că oricât de supărată aş fi pe el, mereu îl caut. Acea persoană pe care o enervez la culme dar ma iarta. Acea persoană care ştie să mă enerveze şi apoi să mă facă să râd. El e my bro. El e ciudatul, nebunul, porcul ce mă face să râd indiferent de situaţie. El.. nu există zi în care să nu mă facă să râd, nu există cuvnte de a putea explica ce e... el e el.. el e fraierul meu... el e cel ce îmi da putere în momentele grele.. el e cel ce mă face să zâmbesc atunci când simt că lumea se prăbuşeşte... El e special prin modul lui de a fi.




-Pleci?
-Da.
-Ne vom vedea înainte să pleci?
-Poate. 
-Dar eu vreu să te văd..



sâmbătă, 5 aprilie 2014

Când?

 Când voi învîţa definiţia cuvântului  "a renunţa" ?

 Când îmi voi lua inima în dinţi şi voi pleca?

 Am zis de n ori că voi renunţa la tine, dar nu am putut. Ceva tot mă împiedică. Cineva tot îmi spune că e posibil să te întorci.

 Inima.. Eu nu mai am inimă. Nu pentru tine. Când vine vorba de tine, inima mea se face mică să nu o vezi.. nu ştie cum să reacţioneze.. îi este frică să nu o răneşti...din nou.

sâmbătă, 15 martie 2014

Monolog.

-Ce faci?
-Bine..
-Sigur eşti bine?
-Da..
-Să te cred?
-Ai de ales?
-Da.Deci eşti bine?
-Vreau să mint.
-Nu.
-Lasă-mă să mint, te rog.
-De ce? De ce vrei să te minţi?
-Poate dacă mă mint că sunt bine, poate chiar voi fii.
-Ştii că nu va fi aşa?
-Da..
-Tu ce vrei de fapt?
-Nu ştiu.. Nu mai ştiu nimic..
-Vrei să se întoarcă?
-Nu.
-Vrei să îl vezi?
-Da.
-Asta înseamnă că vrei să se întoarcă.
-Da?
-Da..Deci vrei să se întoarcă?
-Posibil... Da.
-Ţi-e dor de el.
-Da..
-Îl vrei?
-Nu ştiu.
-De ce?
-Mi-e frică.
-De ce?
-Dacă îl pierd?
-Nu vrei să rişti?
-Ba da.
-Şi?
-Mi-e frică.
-Dar de ce?
-Mi-e frică de reacţia lui..
-Nu ar trebui.
-Ştiu.
-Ce ai pe suflet?
-Multe.
-Zi-mi.
-Nu ai timp să asculţi.
-Ba da.
-Te vei plictisi.
-Odată ce vreau să îmi spui tot, am ales să te ascult şi nu mă voi plictisi. Am tot timpul din lume să te ascult.
-Aşa a zis şi el.. că mă va asculta şi că îmi va fi aproape... că nu mă va rănii şi nu mă va face să sufăr.
-Dacă ar fi să se întoarcă acum, ce ai face?
-L-aş lua în braţe şi i-aş spune că a fost un fraier că a plecat şi încă este.
-Eşti supărată pe el?
-Am fost, acum nu mai sunt.
-Ce s-a schimbat? De ce nu mai eşti supărată pe el?
-Nu ştiu ce s-a schimbat..poate că m-am schimbat eu.. Nu poţi fi supărat pe cineva la care ţii.

luni, 10 martie 2014

Hai să îngropăm securea războiului.



 Hai să facem pace. Mă omoară linişttea asta ce e de mai bine de două luni între noi. M-am săturat de această liniştee. Răspunsurile nu mai vin. Nu le mai caut.

 Nu mă pune să descriiu ce simt. Nu mă pune să enumăr lucrurile de care mi-e dor.

 Nu mai cauut răspunsuri, dacă vor veni singure e bbine, eu nu le mai caut.

 Prefeer să uit tot şi să o luăm de la început. În momentul ăsta prefer liniştea. 

 Nu vreau să grăbessc lucrurile, nu vreau să le stric din nou. Fiecare pas e un nou încceput.

 Hai să facem pace.


 Pot să iert şi pot să uit în acelaş timp, pot să iert dar să nu uit sau pot să nu iert şi să nu uit...Eu aleg să iert şi să uit.. 

 Eu vreu pace. Tu ce vrei?

Tu!!!


Îţi pare rău? Te simţi vinovat? Demonstrează-mi.Tu eşti singurul care mai poate schimba ceva.

joi, 6 martie 2014

Zi-mi!


Cum să fiu tare când mai tot ce e în jurul meu e legat de tine?
Vreau cât mai repede să aflu răspunsurile la întrebări... dar totuşi mi-e frică de aceste răspunsuri... după ce le aflu, o  să apară alte şi alte, întrebări cu alte răspunsuri..

joi, 27 februarie 2014

Deci?

Nu ţi-am cerut să rămâi lângă mine pentru totdeauna, dacă tu nu simţi asta şi dacă ştii că nu vei putea supraveţui lângă cineva ca mine. Ţi-am cerut doar să fi lângă mine în momentele dificile, să îmi fi aproape... Nu ţi-am cerut imposibilul pentru că ştiu că nu vei fi în stare să îl faci să devină posibil. Nu ai puterea necesară. De fapt poate crezi că e imposibil să îmi fi alături în momentele dificile, iar astfel ţi-am cerut imposibilul. Dacă e aşa, atunci îmi cer scuze.


Încă caut nişte explicaţii pentru plecarea ta. Le aştept de la tine. Promit că nu am să te cataloghez până nu aflu tot. Nu ar fi corect. Promit că am să te ascult, iar acolo unde nu am înţeles am să pun o mie de întrebări. Promit că am să te opresc din vorbit atunci când vorbele tale mă vor durea. Promit că am să îmi cer scuze dacă te-a durut. Promit că am să te opresc din vorbit atunci când am nevoie de puţină linişte. Promit că nu am să fug. Promit multe, dar şti? eu mă ţin de promisiuni. Încă aştept nişte explicaţii până nu e prea târziu.


Ce faci? Eşti bine? Ai mâncat? Ai dormit bine? Sper că ai visat ceva frumos. Vezi că e târziu, fugi să dormi. Nu pot să îţi promit că totul va fi bine măine, nu pot să îţi promit că vei fi fericit, dar îţi promit că eu voi fi aici aşa cum ţi-am spus şi la început

sâmbătă, 15 februarie 2014

De ce mi-e dor?



 Uneori mi-e dor să am pe cineva care să aibe grijă de mine, să mă sune de n ori să vada dacă sunt bine şi şi să îmi audă vocea, să îmi spună să mă îmbrac bine pentru că afară e frig, să facă tot posibilul să ne vedem chiar şi 5 minute, să ne tachinăm, să mă facă să râd prin cele mai stupide şi banale moduri, să mă oprească din vorbit cu un sărut, să îmi ofere haina lui atunci când mi-e frig, să mă sune la miezul nopţii să îmi audă vocea somnoroasă, să vină nechemat atunci când am probleme.

 Oare mi-e dor de persoana care făcea toate aceste lucruri pentru mine? Oare mi-e dor de a cea persoană? sau mi-e dor ca cineva să le facă pentru mine?

joi, 13 februarie 2014

Too much.


 Prea mult. Totul e prea mult. Nu mai rezist.. Am crezut că eşti altefl. Chiar am crezut asta...


 Nu mai ştiu nici cum să reacţionez când e vorba de tine. Să râd? să plâng? să fiu indiferentă? M-ai dezamăgit. m-am dezamăgit. Credeam că dacă am încredere în tine nu am să regret, dar am greşit...

 Îmi place să îi ajut pe alţii, să le dau sfaturi, să îi îndrum, să îi sprijin, să îi încurajez.. dar când e vorba de mine.. de ce nu pot face la fel? de ce nu pot să aplic propriile sfaturi?

 Să vorbesc.. dar cu cine? ce? Ce ar mai fi de spus?

 Ai lăsat prea multe întrebări fără răspuns... Ce aş mai putea să îţi spun? Ce ar mai fi de spus?

 Din partea ta a fost doar un joc. Am fost tipa cu, care să îţi omori timpul.

 Nu ai să ştii ce e în mintea mea, ce e în inima mea.. nici eu nu ştiu sigur...

 Cred că am să închei aici orice discutie, orice gând despre tine.. sentimentele încă mai sunt dar nu mai am ce face cu ele... te invint să le ei şi să pleci de tot, departe, să nu mai aud de tine. M-am săturat să mai caut răspunsuri la întrebări, m-am săturat să mă mint că nu îmi pasă, m-am săturat să mă mint ca mi-e bine, m-am săturat să mă mint că nu mai ţin la tine..

E prea mult pentru mine. Eu am plecat de aici.





"Tu, nu stii cat e de greu
Te-ai jucat, cu sufletul meu
Cand ai plecat, n-a mai ramas
Decat o banca goala, si secundele pe ceas"

sâmbătă, 8 februarie 2014

Some of my secret

" Îţi ascunzi durerea în spatele unui zâmbet stupid, pentru ce? pentru ce?"

 Pentru ce atâta bătaie de cap? De ce nu renunţ o dată la sentimrnte? De ce nu pot trece peste tine? De ce încă mai eşti în mintea mea?

 Pentru ce te-ai băgat în viaţa mea chiar dacă nu aveai chef să rămâi? Îţi place să te joci cu mintea fetelor, să le faci să creadă că sunt speciale pentru tine. Îţi place să te joci cu sentimentele lor iar când observi că încep să ţină la tine, te îndepărtezi uşor lăsând un gust amar.

 Îţi place să crezi că poţi avea orice fată? În cazul ăsta eşti jalnic.

 Dacă am fi faţă în faţă nu ştiu cu ce aş începe sau mai bine te las pe tine să începi discuţi, iar cu riscul de a fi din nou dezamăgită, aş încheia-o eu.

 M-am săturat de jocul ăsta ciudat pe care l-ai jucat şi în care m-ai băgat. Îl urăsc. Am vrut să fie perfect. Până să îmi dau seama că tu doar te joci cu mintea mea. Te-am lăsat să mă cunoşti aşa cum nimeni nu ma cunoaşte. Tu ştiai ce mă doare, ştiai că indiferent de ce va urma eu tot a ta rămâneam. Tu ai acel ceva special. Tu... tu mă făceai să zâmbesc când nu mai aveam nici un motiv. Tu erai special pentru mine.... până când.... ai plecat..

 Nu pot fi indiferentă... nu pot.. doare prea tare... Urăsc acel zâmbet stupid de pe faţa mea..

duminică, 2 februarie 2014

Inspirație.


Oare de asta încă mai scriu despre tine?
Da tu îmi ești inspirație.Despre tine aș putea scrie ore întregi fără să mă plictisesc.

This is my secret.

 Ceva se ascunde în mine. E o durere. Nu stiu de unde provine. Sunt mai multe la mijloc.. prea multe.

Da mi-e dor, dar există și un secret.

 Am încercat să scriu de nenumerate ori când eram fericită. Chiar am încercat, dar sentimentul acela ce mă cuprinde nu se poate descrie. E un sentiment rar întâlnit de mine și greu de explicat.

 Mi-e dor să mă plimb prin Copou, mi-e dor să cobor într-o stație de autobuz unde știu că mă așteaptă cineva, mi-e dor să mă ascund de soare într-un parc plin de copii unde nu am loc să stau pe bancă, mi-e dor să merg la locul ce odată era al meu și a cuiva, mi-e dor să fug de acasă chiar și pentru cinci minute să pot vedea pe cineva, mi-e dor să mă bat cu zăpadă, mi-e dor de toare aceste lucruri mărunte ce mă făceau fericită pe moment. Mi-e dor de persoanele care m-au învățat să iubesc în diferite moduri. Mi-e dor de cei care m-au învățat multe lucruri și pe care i-am ajutat când au avut nevoie. Mi-e dor de fiecare persoană în parte.

 Acum că stau și mă gândesc mai bine, există un secret pentru a putea fi fericită: să te detașezi de toți, de sentimente, de amintiri, de tot ce te face să fi trist. Aș putea formula altfel această frază, poate așa veți înțelege: '' Dă dracu pe toți și pe toate și bucurăte de fiecare moment''.
 Așa am reușit să trec peste orice, iar acum când mă gândesc la toate astea și la cei cu, care am împarțit aceste momente, îmi apare un zâmbet mic pentru că toate aceste lucruri fac parte din viața noatră. E normal să urăști, să nu mai vrei să vezi o persoană cu, care te-ai certat, să nu mai vrei să vorbești cu ea, să te simți singur/ă. Toate aceste lucruri, stări ce te trec uneori, sunt normale, dar niciodată să nu iei decizi când ele pun stăpânire pe tine.

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Ei nu tu.



Azi mi-am făcut curaj şi pentru prima oară am vorbit despre tine. Ei m-au ascultat,tu nu. Ei m-au înţeles,tu nu. Ei mi-au dat sfaturi şi m-au încurajat, tu nu... Ei ştiu ce am simţit, tu nu. Ei au vrut să mă asculte, tu nu. Ei îmi sunt alături. tu nu. Ei sunt aici acum, tu nu. Aici îi compar pe ei cu tine. Ei toţi la un loc îmi dau puterea să trec peste tot. Ei nu îţi ştiu numele, ştiu doar povestea.



I love my friend.

luni, 20 ianuarie 2014

Fericire, unde eşti?

Aseară, stând în pat, mă înrtebam de ce nu scriu atunci când sunt fericită?  De ce doar când sunt tristă scriu? De ce? Iar atunci a venit şi răspunsul... Când sunt fericită toţi observă şi mă întreabă care e motivul fericiri mele, sau cine e... dar... când sunt tristă, dezamăgită... nu o arăt, nu vreau să le dau impresia că sunt slabă... nu vreau să afle de slăbiciunile mele, de punctele mele slabe...

Tot timpul am scris despre cineva, dar în puţine momente am scris despre mine, despre ce simt, dar nicodată despre ce mă face pe mine fericită, despre ce vreau eu...

Mereu a existat un "el" despre care am simţit nevoia să scriu.... şi mereu va exista..


Am locul principal pe rândul din faţa. Am o privelişte minunată la tot acest spectacol. Spectacolul vieţii mele. Nu mai înţeleg nimic din el.. Cine e personajul principal? Nu ar trebui să fiu eu, că mi-e nu mi se pare ca sunt eu?  Cine ar trebui să-l ajute, să-i fie alături? Ce caută? Pe cine caută? Ce e cu el? Parcă ar fi din alt spectacol...

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

This is the end?




Se pare că iar am greşit... iar am tras concluzii prea repede... tu chiar eşti fericit.. dar tot ai uitat să îmi spui că vei pleca cu ea.

Nu e nimic.

Nu vrei să şti ce e în mintea mea şi în sufletul meu. Nu vrei să ştii ura pe care ţi-o port. Da poate că toate astea le scriu la nervi şi mai târziu am să le regret, sau poate nu, dar asta simt acum...că te urăsc...mă urăsc pe mine că m-am lăsat păcălită de cineva ca tine.

Acum am înţeles jocul pe care l-ai jucat cu mine...

Poate dacă îmi spuneai tu, nu m-ar fi durut aşa de tare... acum nu mai contează...nu mai contează nimic din ce-ţi scriu, ţi-am scris, aş fi vrut să-ţi scriu. Nu mai contează nimic aşa cum nici prezenţa mea nu a contat pentru tine şi nici absenţa mea nu o să conteze.

Şi dacă am tras concluzia greşită? nu mă fă să râd...

Aici pun punct acestei poveşti. Nu vreau să o mai continui... nu mai pot..

vineri, 17 ianuarie 2014

Răcită.



E 7:50 și eu încă scriu.Încă te urăsc și nu poți schimba asta. Nu mă simt bine. O răceală a pus stăpânire pe mine. Mi-e rău. Dar e ciudat. Niciodata nu m-am simțit așa de rău și atât de ciudat de la o răcesală banală. E mai mult de atât.. e prima oară cân mă simt așa... parcă mi s-a răcit și sufletul... nu mai e cum era o data. Ai reușit să îmi deschizi ochii și îți mulțumesc.


Urăsc visele. Urăsc noaptea când te-am visat cu ea... urăsc visele premonitorii...dar totuși... tu nu ai avut curajul să îmi spui, ai ales să pleci pur și simplu... ai ales să ieși din viața mea mai brusc decât ai intrat...

''Ești specială și o să am grijă de tine, promit'' pe dracu. Vrei să te cred? Nu cred. Nici tu nu crezi ce spui, așa-i?


El e departe ca să mă ajute. E prea departe să îmi dea un sfat. E prea departe ca să plâng pe umărul lui... Dar stai.. eu nu plâng.. am uitat...


E mult prea rece totul... Până și ceaiul s-a răcit în cană.... Totul s-a schimbat. Eu, tu, el, ea, ei, noi...toți... toți ne-am schimbat... pe tine nu am reușit să te cunosc, nu m-ai lăsat, mi-ai vândut o persoană care nu există... el? pe el l-am cunoscut, mai târziu dar l-am cunoscut și mă bucur pentru asta, mi-a arătat că nu toți sunt la fel, mi-a arătat că aparențele înșeală.... pe ea? am cunoscut-o, e cea mai bună prietenă a mea, nebuna care mă face să râd atunci când voi mă faceți să plâng...noi? oare există un ''noi''? mie nu mi se pare... nu știu ce e acel ''noi'' nimeni nu m-a făcut să cred că poate exista un ''noi''... dar cu siguranță toți ne-am schimbat.


E 8:23. Ar trebui să mă pregătesc de școală... O altă zi...


Te pup străine.

marți, 14 ianuarie 2014

I care.

 

Fuck, nu mai suport să te văd aşa. Ai rămas prins în lanţurile trecutului şi nu vrei să evadezi. Nu vrei să mergi mai departe, să treci peste. Nu vrei să faci pace cu trecutul. De ce? Chiar îţi place să trăieşti aşa?  De ce te ţi agăţat de el? Ai mai fost acolo o dată, nu te poţi întoarce înapoi să repari greşelile făcute sau să aduci înapoi persoanele ce au plecat de lângă tine. Dar totuşi ai rămas cu amintirile fie frumoase sau urâte, păstreazăle pe cele frumoase pentru că atunci când vei fi la pământ te vor ajuta să treci peste.
 Ţi-e frică de viitor? e normal, e un loc unde nu ai fost niciodată. Ţi-e frică de ce vei putea găsi acolo, ţi-e frică că vei suferi din nou, că vei fi trădat. E normal.
 Dar de ce nu vrei să o iei de la început? De ce nu vrei să treci peste?
 De ce îţi place să te minţi că ţi-e bine? Nu vezi că mai mult rău îţi faci?
 M-am săturat să te văd aşa, serios.

 Îmi pasă.

duminică, 12 ianuarie 2014

Am scris.



 Am scris, am şters, iar am scris şi iar am şters... acum am rămas doar cu asta:

 Am să iau toată vina asupra mea. Da, e vina mea că m-am lăsat aşa de uşor pradă sentimentelor. Da, e vina mea că nu am ştiut să mă detaşez de ele. Da , e vina mea că încă mai scriu despre tine. Da e vina mea că ţin la tine. Da e vina mea.

 Ce s-a întâmplat cu tine? Unde te-ai pierdut? Ce e în mintea ta?

 Ai promis că nu vei pleca. Mi-ai promis că vei avea grijă de mine. Mi-ai promis. Am crezut în tine. Ai plecat.

Cineva mi-a spus că cel mai bine e să nu ştiu ce se ascunde în mintea unui băiat. Mi-a spus că dacă voi încerca să aflu ce se ascunde în inima şi în mintea unui băiat, am să rămân dezamăgită, şocată. Îi mulţumesc acelei persoane că a fost în viaţa mea atunci când am crezut că nu am nevoie de nimeni. Îi mulţumesc că a ştiut să plece la timp. Îi mulţumesc că există chiar dacă nu mai vorbim. E special şi aşa va rămâne. Îi mulţumesc.

 Revenind. Acum tu. Tu ? Un simplu pronume ce ascunde multe. Acum am înţeles că nu te-am cunoscut deloc. Acum ştiu că nu te cunosc. M-ai lăsat să cunosc o persoană ce nu există. Nu-ţi căuta scuze, sunt cele mai penibile discuţi.

 Dacă tot vrei să pleci, fă-o ca la carte. Ia cu tine, amintirile, sentimentele mele ţi le dau cadou.
 Când am să mă satur să nu mă mai gândesc la tine ai să obesrvi oare?

luni, 6 ianuarie 2014

Two faces.



Cu toţi avem cel puţin două măşti.


Prima mască e cea rece, dură, rea pe care o afişez zi de zi. O folosesc cel mai des ca să mă feresc de cei din jur, de răutăţile lor. Din cauza ei nu am reuşit să îţi spun tot ce simt. Din cauza ei nu ai reuşit să ajungi la cea de-a doua mască şi cea mai importantă. De câte ori mă simt vulnerabilă îmi pun masca pe faţă şi ies în lume.

Cea de-a doua mască, are nevoie de iubire. E greu ca o persoană să ajungă la ea. Mai întâi trebuie sa treci de prima mască, dar mulţi se opresc la ea. Cea de-a doua mască stă mereu ascunsă, speriată de rănile pe care le-ar putea avea.


Pe care vrei să o cunoşti în continuare? Cu, care eşti dispus să faci cunoştinţă? Dacă vrei să faci cunoştinţă cu cea de-a doua mască doar ca să îţi baţi joc, nu te mira dacă am să îţi răspund cu prima.

miercuri, 1 ianuarie 2014

Un nou inceput.

Un nou an. Un nou inceput. De la inceput ma mint ca mi-e bine. De la inceput mi-am zis ca anul acesta o sa imi aleg cu grija persoanele la care sa tin, persoanele pentru care merita cu adevarat sa lupt.
Cei ce imi sunt acum alaturi sunt norocosi. Am hotarat ca anul acesta sa fiu mai "dura", mai rece, sa nu imi mai pese de nimeni si nimic. Daca atunci cand am fost buna nu a fost bine, atunci am sa fiu rea, nu? Schimbare de 180 de grade.


Daca te intrebi de ce nu o sa mai fiu langa tine aunci cand ai nevoie de mine, intreabate unde ai fost tu atunci cand am avut eu nevoie de tine. Amintesteti de cate ori am incercat sa vorbesc cu tine. Amintesteti de cate ori ti-am fost alaturi. Amintesteti de cate ori am vrut, am incercat sa iti fiu alaturi, sa te ajut. Doar aduti aminte cum te-ai jucat cu mine. Cate indici ti-am dat despre ce simt, nu te judec pentru ca nu ti-ai dat seama, ma judec pe mine pentru ca nu am curajul sa iti spun.

Persoane interesate